stonehenge

...este cel mai important monument istoric din Regat...constructia lui a inceput in zorii lumii si s-a desfasurat in trei etape:

- primul Stonehenge era format doar din vaste cercuri pe iarba, care folosea, cel mai probabil, ca loc de cult (3.050 I.Hr. - acum 5.050 de ani)

- realizarea unor constructii circulare din lemn (2.600 I.Hr. - acum aproximativ 4.600 de ani)

- ultima faza, constand in constructia din piatra, care a fost aranjata si re-aranjata timp de  aproape 1.000 de ani (2.500-1.500 I.Hr. - acum aproximativ 3.500-4.500 de ani).

Ceea ce se poate observa astazi sunt ruinele edificiului realizat in ultima faza. Stonehenge (care inseamna "pietrele agatate"), in perioada lui de glorie, era format dintr-un cerc complet de megaliti (dintre care astazi cativa au ramas in picioare si doar putin "atacati" de vreme, majoritatea fiind furati, cazuti la pamant sau foarte puternic afectati de trecerea timpului), blocuri mari de gresie, peste care erau asezate alte blocuri de gresie, fiecare cantarind 25 de tone. Diamentul acestui cerc masura 30 m, cercul fiind alcatuit din 30 de astfel de blocuri de piatra. In interiorul acestui cerc se afla o potcoava alcatuita din blocuri mari de piatra, astfel: 2 blocuri uriase puse paralel, acoperite de un al treilea bloc (un bloc cantareste aproximativ 45 de tone - cat 7 elefanti mari); pentru a fixa bine aceasta a treia piatra, s-a realizat un mecansim asemanator articulatiei umarului la om.

Mai exista un cerc initial format din 60 de pietre mi mici, cunoscute sub numele de pietre albastre.

Nu se stie exact cine si de ce a construit acest "templu!?", insa povestile sunt mult, imaginatia bogata. Cert este faptul ca aceasta asezare are lagatura cu soarele si luna, ca poti afla luna anului in functie de cum cade soarele pe pietre. Se spune ca ar fi un templu ritualic, in care se faceau sacrificii (ecistand si o piatra de sacrificii). Se credea ca avea legatura cu astronomia, ca era un observator astronomic...

Exista povesti in care sunt implicati vrajitori, oameni simpli din popor si insusi diavolul...

piatra soarelui (solstitiul de vara)

(curcubeul deasupra Stonehenge-ului)

Ajutor!!!!!!!!!!!

Avem nevoie de ... 3 stapani, pentru 3 catelusi foarte draguti si isteti, cuminti si jucausi: detalii mai multe gasiti aici si aici. Daca persoanele interesate se afla in zona Brasov, Sibiu, cu atat mai bine, insa si alte persoane interesate sunt binevenite.

Va multumim din suflet atat noi, cat si cei trei catelusi si fratii lor, deja infiati!

toamna

Este frig, insa ciudat, ii este numai bine. Cerul innorat lasa tousi, cumva, loc luminii. Nu va ploua...Vantul urla ca un apucat, nascand in vazduh o simfonie a frunzelor: culoare si sunet. Este si un miros puternic in aer, insa placut. Un miros poate a curat si a umed in acelasi timp, a putreziciune si a aroma de conifere... Pe fata simte palmele violente ale vantului, parul ii fuge in toate directiile, insa ea merge linistita mai departe, cufundandu-se in dansul lin sau agitat al frunzelor, ametecand culoarea terna a pardesiului ei printre miile de nuante ale frunzelor dansante. Se simte bine, desi nu este soare, lumina are o tenta gri datorita norilor atarnand grei pe cerul suparat, iar vantul ii plesneste fata cu multa ura. Le primeste pe toate cu bucurie, caci fac parte din Natura, din Viata, din Ceea Ce Este. Le lasa sa o atinga, sa se scufunde in ea si sa revina...

Este bine. Este frumos. Si ce frumos va fi soarele dupa aceea...isi presimte bucuria atunci cand degetele aurite ii vor mangaia, la fel ca un bland amant, fata...

Insa acum este timpul pentru zbucium, pentru fuga, pentru alergare...este timpul pentru un pas mai vioi si mai repede... Este timpul sa salti mai sus, sa cazi mai jos, sa te impotmolesti, sa te ridici si sa te indarjesti... Este timpul sa te zbarlesti, sa te infigi mai adanc in tine, sa te tii bine de tine...sa nu iti dai drumul, caci altfel te pierzi in acest placut vals al naturii... Cantecul dulce al frunzelor o cheama spre ele...danseaza impreuna cu ele, fara a-i pasa de ochii iscoditori ai celor aflati, intamplator, pe aceeasi podea de vals impreuna cu ea. Ei aleg sa mearga imbufnati, ea alege sa danseze si sa cante odata cu frunzele... Este nebuna? Poate... insa ce mai conteaza, frumusetea aceasta cu gust, miros si sunet de toamna ii inunda spiritul!

poveste

Se plimba pe cararile pustii...nimic nu ii venea in ajutor...niciun suflet care sa o acompanieze niciun animal care sa o involbureze. Toul este intr-o nemiscare de beton, inclusiv sufletul ei care cu ceva timp in urma obsnuia sa zburde peste dealurile si colinele inmiresmate, sa danseze jocuri de copii, sa se ridice la cer si sa coboare intr-o viteza obsedanta si ametitoare...care avea obiceiul sa rada atat de tare incat sa ii sparga plamanii, sa faca sa se reverse din ea tot lichidul vietii si sa o umple de o bucurie nepamanteana.
Nimic din toate acestea...totul este cremene si negura, crunt si ascutit, care taie in rarunchi, disecand fiecare particica a corpului, dand la iveala madularele...
Totul este in nemiscare...timpul s-a oprit, insa nu si timpul ei, care se scurge cu o viteza alarmanta. Ii face rau, o ameteste, ii trezeste senzatii de voma ...
Unde este? ce se intampla? Cu siguranta este un cosmar si numaidecat se va trezi din somn, va privi pe geam si va auzi cantecul pasarilor. Fiecare miime de secunda  ce o desparte de trezirea la realitate, o face sa simta fiori de gheata in corp, care ii sfasie carnea... Transpiratia rece trece de la sira spinarii la membre si de acolo, incet, ca un cancer malign se raspandeste in tot corpul...
Vreau sa ma trezesc! Stiu ca nu este decat un vis...un vis urat, in care mi-am pierdut speranta, in care m-am pierdut pe mine si pe tine...Stiu!...solutia este sa te gasesc, sa ma gasesc si atunci nu voi mai fi prizoniera acestui cosmar. Unde esti? de ce te ascunzi? vino aici! Unde sunt? de ce ma ascund? trebuie sa fiu pe aici...!
Crampeie de spasme ii inunda corpul, la inceput incet si aproape impercetibil, avansand la cutremure de magnitudini nemaiintalnite.
ESTE doar un vis. Sunt constienta in inconstienta visului ca  in vis traiesc un cosmar! Curand se va sfarsi! Trebuie sa se sfarseasca! Totul are un inceput si un sfarsit! Astept finalul...
Afara cateva pasarele s-au trezit la viata si si-au inceput ziua cu o mica discutie colegiala...Incet, patrunde in mintea ei un sunet...totul incepe sa se puna in miscare, molcom, apoi cu din ce in ce mai mare viteza. Deschide ochii si viata o inunda. Nu a fost un vis, nici macar un cosmar...

zbucium si umilinta

Am plecat cu sufletul indoit: pe de o parte abia asteptam sa plec, sa imi revad sora si mama, sa fiu impreuna cu familia in care am facut cunostinta cu tot ceea ce inseamna viata; pe de alta parte, sufletul mi se ciopartea cu fiecare pas facut inspre aeroport, cu fiecare secunda care trecea pana la decolare, caci imi lasam acasa familia pe care am ales sa o intemeiez si impreuna cu care vreau sa raman pana la sfarsitul vietii.
Am ajuns si la aeroport...cerul Marrakech-ului era limpede ca oglinda unui lac in zilele inghetate de ger (deci, asta inseamna ca zborul nu se va mai anula ca alta data, din cauza conditiilor meteo nefavorabile)... Am ajuns si la locul de lasare al bagajelor, o fata draguta m-a lasat sa trec cu 1 kg si ceva fara sa platesc cei cativa euro pe kg in plus...insa, surpiza a aparut ulterior, cand ma anunta ca mi se opreste pasaportul si biletul pana cand politia imi va controla bagajul. Intreb daca este o problema si, cu parere de rau evidenta, si cu o oarecare jena, aceeasi fata draguta imi spune ca politia verifica toate bagajele romanilor. Intreb din nou care este problema si imi raspunde ca nu stie de ce, si ca este o treaba a politiei, nicidecum a companiei aeriene.
Ma podidesc lacrimile (nu ca as avea ceva de ascuns, ci pentru ca m-am simtit umilita si jignita), ma inec, am un nod in gat care ma opreste sa mai aud, sa mai vad si sa mai simt...
Merg la locul indicat de catre respectiva fata, si astept aparitia politiei, care imi ia toate datele si ma roaga sa imi desfac bagajul. Ma supun si intreb: care este motivul pentru care beneficiez de acest tratament. Si politistul, usor jenat si el, ma anunta ca de cateva saptamani a fost descoperita o retea de traficanti...romani...
Si ochii mi s-au umplut de lacrimi, vederea mi s-a innegrit, sangele mi s-a scurs in podea...rusine, jena, dezgust, pamantul nu se crapa odata sa ma inghita!!! De ce Doamne? De ce m-am nascut romanca, de ce altii s-au nascut romani? De ce trebuie sa ne facem de ras peste tot pe unde ajungem? Am fost scutita de multa jena datorita lacrimilor si faptului ca politistii au vazut ca sufar intr-adevar, si-au cerut scuze ca m-au pus in situatia respectiva, insa ei trebuie (si sunt de acord) sa isi faca datoria. Insa eu ma intreb, de ce nu isi cer scuze cei care ne fac tara si natia de ras peste tot in lume, de ce ii mai cheama romani, de ce li se permite sa ne aduca un prost renume tuturor? De ce trebuie sa fiu eu (si altii ca mine) umilita pentru ca unii romani?!? sunt de cea mai joasa calitate umana? De ce nu se iau masuri contra unor astfel de persoane, care atenteaza, mai mult sau mai putin direct, la fiecare dintre noi, romanii??? Un gust amar inca imi persista in gura...oare cand va disparea?
...si doar cu cateva luni in urma, romanii erau primiti acolo cu bratele deschise si li se ura (inclusiv de catre politie) o revenire si mai placuta in Maroc.
Morala?...tare as vrea sa o cunosc!...

sofranul, regele incoronat al condimentelor

Pe drumurile culinare ale vietii, m-am intalnit, deseori, cu sofranul... Cel mai scump condiment dintre toate cate exista; parfum si gust foarte aromat, care iti ridica sufletul pe culmile visarii...
Sofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume, in mare parte si datorita faptului ca pentru 1 kg de sofran trebuie recoltate intre aproximativ 100.000 si 150.000 de stigmate (concureaza la pret cu aurul), insa, cred eu, si datorita parfumului si gustului.
Originea acestei plante este regasita in Orient, insa a fost introdusa, prin intermediul caravanelor, si in Europa (se cultiva actualmente in Spania, Italia si Grecia; incercari de cultivare a sofranului au fost facute si in alte tari europene, insa productia este nesemnificativa). Este foarte important ca sofranul sa beneficieze de multa caldura si lumina naturala, adica sa fie mangaiat in permanenta de degetele solare.
Este o planta erbacee, perena, care atinge inaltimi de 30-40 de cm, cu frunze luni si inguste, fructe albe si mici, iar florile sunt liliachii. Stigmatele sofranului contin uleiuri esentiale, substante amarui si colorant galben. Familia de plante din care face parte este Iridaceae, familia irisului. Se inmulteste doar prin replantarea rizomilor, fiind o planta sterila.

Pentru a beneficia pe cale culinara de aroma sofranului, se iau 3-4 firicele de sofran, se adauga un varf de cutit de zahar si se piseaza in mojar. Peste pudra rezultata se adauga un paharel de apa fierbinte si cativa stropi de ulei de masline. Solutia poate fi turnata ulterior peste mancare. Are un gust extraordinar in combinatie cu orezul (si ii va conferi si o culare galbuie, foarte placuta), cu cartofii, cu puiul si cu pestele (insa nu de putine ori se utilizeaza si in prepararea prajiturilor si dulciurilor). Aroma lui fiind foarte puternica, este necesara o cantitate mica de sofran pentru a aromatiza.

Printre efectele terapeutice se remarca cele asupra inimii (pe care o intareste), este un bun ajutor importiva anemiei si a epuizarii organismului, are efecte benefice impotriva depresiei si in homeopatie, precum si in durerile cauzate de menstruatie. Este considerat, deasemena, si un bun afrodisiac.
Este bine ca atunci cand se doreste cumpararea acestui aromatizator, sa se aleaga sofranul sub forma firelor, si nu a pudrei, deoarece aceasta din urma poate (si de cele mai multe ori este) contrafacuta.

fericire

Vorbeam astazi cu o prietena si dintr-una intr-alta am ajuns la un subiect care ma bantuie de ceva timp. Vorbeam despre fericire, despre relatii...despre... Si ii spuneam ca eu cred ca daca fiecare incercam sa fim putin mai fericiti (fara a depinde de altcineva ca sa ne faca fericiti), ii putem face pe cei de langa noi mai fericiti prin simplul fapt ca ceva in noi se schimba, vibreaza si ajunge sa ii atinga pe cei din jurul nostru.Si ma gandeam la a fi fericiti pentru ca existam, pentru ca iubim, pt ca avem de oferit...sa incercam pornind de aici...si totul va fi mai altfel, cred eu... La a fi mai fericit pentru ca am vazut o floare, un copac sau o gaza, pentru ca am vazut un zambet pe o fata necunoscuta... La a fi fericit pentru ca cei din jurul nostru sunt fericiti...Balanta lumii se va inclina mereu, va capata greutate in partea binelui(in general). Este adevarat, totodata, ca este greu de realizat intr-o societate atat de involburata ca cea in care ne conducem existentele...Insa nu si imposibil!
Si mai cred ca cea mai frumoasa fericire si mai pura este atunci cand avem de oferit, fara a astepta ceva in schimb. Daruind, oferind, ne inaltam spiritual pe culmi pe care altfel, cu greu, sau chiar deloc nu putem ajunge.
Insa intotdeauna daruind din suflet, pentru suflet.

ganduri

De cateva zile ma simt...in aer, plutind, fara o directie anume, fara un scop...insa ma simt totusi, in siguranta, stiu ca ceva acolo, undeva, cumva, candva, ma va sustine atunci cand va fi cazul. Si ma las sa plutesc asa, in marea asta de necunoscut si de senzatii carora nu le pot da nume, de incertitudine si de nesiguranta...
Ma las sa plutesc pana acolo unde ceva-ul va incepe sa ma sustina. E greu, mi-e frica, insa increderea in ceea ce va fi sa fie, ma face sa ma las mai departe, pe valurile incertitudinilor, ne-cunoasterii...
Nu imi pot cunoaste inca, pe deplin, sentimentele care ma inunda, care imi roiesc prin intreg corpul, fara o localizare anume, poate fara o noima. Insa le traiesc, cu teama si cu supunere, cu speranta si cu incredere ca ele ma vor duce acolo unde va trebui sa fiu...
Citeam mai devreme randuri de suflet care mi-au invartejat pentru momente plutirea... Randuri care m-au facut sa ma uit inauntrul meu si sa caut sa vad ce si cum este cu mine, unde ma aflu in acest moment si incotro ma indrept... Si am vazut marea in care plutesc, si am vazut ca nu exista o directie clar trasata...ca exista atatea posibilitati pentru "ce va sa fie", ca exista atatea cai pe care ma pot afla in anumite momente... Cateodata infinitatea aceasta ma sperie si ma sperie pentru ca la un moment dat, cand va fi timpul, va trebui sa aleg una dintre ele si, normal, sa le las in nefiinta pe toate celelalte. Va trebui sa dau viata unei singure ipostaze din toate cate pot fi. Si ma sperie gandul ca poate nu am sa o aleg pe cea potrivita...potrivita pentru cine, pentru ce? Potrivita pentru mine si tot ce este al meu la momentul alegerii. Insa stiu ca daca voi alege cu inima, daca imi voi calauzi pasii pe ritmurile sufletului si daca las timpul necesar pentru ca momentul oportun al deciziei sa vina la mine, alegerea va fi cea potrivita.
Am invatat in timp sa las lucrurile sa vina la mine, sa las timpul sa isi faca datoria, sa nu mai fortez, sa nu mai imping...am invatat sa astept, am invatat rabdarea (desi mai e mult inca de parcurs pe drumul acestor invatari).

libertate?

Libertatea in cuplu...sau cum sa fim impreuna mai mult timp si sa ne simtim mai bine? Ma tot gandeam, de ceva zile, asupra acestui subiect, nu in mod constant, ci asa, in scantei aparute la anumite intervale...si astazi, am simtit ca este timpul sa ii dau un contur, o forma, o culoare...
Ce este libertatea (intr-un cuplu, in viata de zi cu zi, intr-o relatie de prietenie etc.)? Vorbim atat de mult despre libertate, si nici macar, nu o intelegem, de cele mai multe ori. Si ne mandrim ca suntem liberi, liberi sa...ce? De multe ori observ cum libertatea se confunda in mod cras cu libertinajul. Doua cuvinte cu radacina comuna, insa cu sensuri si intelesuri diferite.
Libertinajul este cel pe care il intalnim astazi la fiecare pas: in relatiile de cuplu, cand, in mod aberant existam intr-o relatie de cuplu in care fiecare isi vede de treaba de lui, de viata lui, cand fiecare sta pe parcela lui si si-o cultiva separat de cealalta jumatate fireasca a cuplului, cand in numele unei asa-zise libertati avem o relatie deschisa (parca asa ii spune :)) si suntem liberi sa ne vedem fiecare si cu alte persoane si sa facem cate si mai cate; il intalnim pe strada, cand fiecare personaj isi ia libertatea de a injura, scuipa, deranja fonic si vizual pe toti ceilalti; il intalnim in relatiile familiale cand parintii isi iau libertatea de a-si manipula si maltrata copiii, si cand copiii isi iau aceleasi libertati fata de parinti; il intalnim, din pacate, mai peste tot, fie ca vorbim despre oameni culti sau mai putin culti, fie ca vorbim despre capitalism sau mai putin capitalism.
Ce este insa libertatea? Libertatea este atitudinea prin care nu ne dezicem de noi insine si prin care, in acelasi timp, intelegem ca nu suntem singuri pe pamant, adica atitudinea prin care, beneficiind de libertatea mea, nu o incalc pe a celui de langa mine.
E greu? Poate ca asa pare, insa acum cateva zeci de ani, cand inca mai era bun simt, mai era si libertate. Nu stiu de ce, insa acestea doua, cel putin in ceea ce ma priveste, sunt foarte strans legate.
Si, revenind la libertatea in cuplu, nu este atunci cand fiecare vietuieste neimplicandu-se real si total intr-o relatie in care a intrat, de cele mai multe ori, de bunavoie si nesilit de nimeni. Libertatea este atunci cand, constient de cine si cum esti, oferi acest lucru celuilalt si ii permiti sa iti arate in acelasi mod, cine si cum este. Este atunci cand, constient, se merge pe acelasi drum si se suporta, constient, consecintele.
Libertatea este atunci cand in mod real, ma implic in relatia pe care, impreuna cu partenerul, o construiesc neincetat, tinand cont de mine, de partener, dar si de relatia noastra impreuna.
Libertatea implica si presupune responsabilitate, respect si bun-simt. Sunt lucruri fara de care libertatea se preschimba in libertinaj sau in orice alta forma anomica si angoasanta a ei.

a fost odata...

A fost odata ca niciodata...a fost o fata si un baiat. Fata traia in tara apelor, iar baiatul in tara soarelui. Nu se cunoasteau, insa stiau ca intro zi, undeva, vor fi impreuna...
Timpul trecea si ei cresteau...si intr-o zi, s-au intalnit...si de atunci inainte sunt impreuna.

turmeric/curcuma/sofran indian

M-am hotarat, in primul rand pentru a ma lumina pe mine, si apoi, pe cei interesati, sa alcatuiesc un mic indrumar al condimentelor. Sper ca va va fi de folos, caci mie, cu siguranta imi este :). Si m-am gandit sa incep aceasta mica incursiune cu ...
Turmericul este o planta erbacee de 60 – 100 cm inaltime, cu frunze lungi ascutie, de culoare verde deschis. Florile alb gălbui apar pe o tijă cu aspect de spic. Deoarece planta nu produce seminte viabile, aceasta se inmulteste prin replantarea rizomilor.

planta Turmeric/Curcuma

Turmericul este un condiment foarte vechi, de provenienta sud-est asiatica, folosit inca din antichitate pe post de colorant si de condiment (are o vechime de peste 4000 de ani).
Folosire: rizomii sunt recoltati, fierti cateva ore, uscati in cuptoare si apoi macinati intr-o pudra galben-portocalie. Turmericul/curcuma/sofranul indian se utilizeaza ca ingredient de baza in bucataria asiatica si nord-africana. Are un prim gust iute-amar, si o urma de savoare ce aminteste de portocale si de ghimbir.
Cel mai des se foloseste la prepararea orezului, lintei, cartofilor, puiului. (eu il folosesc aproape la toate mancarurile, iar in bucataria marocana este folosit foarte des in prepararea diferitelor retete, ca un colorant natural, dar si pe post de condiment).

pudra de turmeric/curcuma/sofran indian

In medicina populara din India si China este folosit ca antiseptic, antibacterial şi antiinflamator, protector cardio-vascular etc. Cercetari recente arata posible efecte pozitive in lupta impotriva diferitelor tipuri de cancer, a bolii Alzheimer si a bolilor de ficat. Este folosit cu succesc si in cosmetica, avand efecte beneficie la nivelul pielii.
Mai multe detalii pe urmatoarele site-uri (si, desigur, cautand pe internet gasiti mult mai multe informatii, precum si multe retete, care de care mai apetisante).
http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=78
en.wikipedia.org/wiki/Turmeric
www.theepicentre.com/Spices/turmeric.html
http://www.healthdiaries.com/eatthis/20-health-benefits-of-turmeric.html