un bilet dus

Ne grabim mereu...nu avem timp sa sedem si sa simtim, sa intelegem, sa ne placa sau nu...nu avem timpul necesar pentru a lasa impresiile, lucruile, experientele, oamenii sa ne atinga sufletul, cel mult ne adie la surafata pielii...si, din pacate, devenim constienti mult prea tarziu ca pentu calatoria numta viata, avem un sigur bilet: dus!
Mergem in vacante si concedii, de cel mult 10 zile, in hoteluri luxoase de 5 stele, "all-inclusive", si ne intoacem cu un sentiment de deznadejde: cat de bine este la altii, si cat de rau este la noi...Insa, daca am trai si la noi in hoteluri luxoase, daca am trai precum turistii la noi acasa, am vedea ca si la noi se traieste "bine". Si daca am lasa jos de pe noi haina turistului si ne-am amesteca in lumea "cealalta", daca am incerca sa devenim un pic de-ai locurilor, am intelege ca peste tot sunt oameni fericiti si mai putin fericiti, ca peste tot se traieste mai bine sau mai putin bine, am realiza ca nu toate nenorocirile sunt la noi acasa, si ca nici toate lucrurile bune in posesia celorlalti. Daca in loc de hoteluri de 5 stele, pentru care muncim un an intreg, am merge la o pensiune modesta, de bun simt, curata si ordonata, daca ne-am amesteca printre oamenii locului, daca am vedea lucrurile prin prisma locuitorilor, si daca , in loc de a ne chinui un an intreg pentru 10 zile, mai bine am face cate ceva pentru noi mai des, mai putin excentric, si mai putin "fitos", am vedea ca stam la fel de bine la noi acasa, asa cum altii stau la ei acasa, si am avea si concedii frumoase...Am castiga prin faptul ca  traim in lumea reala, si nu in cea de fatada, a turistilor, in cea de profunzime, in care lucrurile reale te ating, si nu doar imaginea stralucitoare, care, de cele mai multe ori, ascunde un interior putred...
Am avut ocazia sa vad oameni din diverse tari: Franta, Italia, Anglia, Spania etc, cazati la hoteluri cu un minimum de confort (pat, dus), pentru ca au venit in concedii sa se plimbe, sa vada, sa guste viata locului, si nu sa cheltuiasca sute de euro pe un hotel in care stau cateva ore cand dorm...Poate ca avem de invatat de la altii, sau poate ca nu...

... (Scarile levantului)

" "De la ultima noastra intalnire am tot chibzuit si acum stiu fara nicio urma de indoiala ca sunt indragostit de tine. Esti femeia vietii mele, acum si pentru totdeauna. Te iubesc cu tot sufletul cand esti aici si te iubesc cand nu esti. Daca nu simti acelasi lucru, n-am sa staruiesc, e vorba de un sentiment cat se poate de puternic si de fulgerator, trebuie sa te copleseasca, nu-i doar o inclinatie pe care s-o dobandesti cu timpul. Prin urmare, daca nu-l traiesti, peste un minut o sa schimbam vorba si n-am sa te mai plictisesc in veci. Dar daca, din intamplare, simti si tu ceea ce simt eu, atunci voi fi cel mai fericit om din lume si te voi intreba: Clara, vrei sa fii sotia mea? Te voi iubi pana la moarte..."
...
"Da."
A spus "da".
Era cel mai frumos si mai simplu raspuns, dar si cel la care ma asteptam cel mai putin.
...
Am privit-o naucit, temator.
Era adevaratul "da", cel mai curat "da". Spus cu ochii in lacrimi si cu un suras de femeie iubita." - Amin Maalouf, Scarile levantului, Ed. Polirom, 2006, p.128-129

bobocei...

...de rata....veniti pe lume de ziua mea, un cadou foarte frumos pe care Denisa mi l-a facut. De cand au aparut, stau si ma minunez de fiecare pas pe care il fac, de fiecare balaceala in apa :). Imi place cat de semeti merg, desi abia ce-au invatat sa marga, cum se lupta sa descopere si sa invete arta de a trai. Imi place sa ii privesc cat de repede dau fuga la mama lor atunci cand aceasta ii cheama, sau cum isi impun propria vointa si o forteaza pe ea, la randul ei, sa li se supuna...