Fata cu portocale by Jostein Gaarder
My rating: 5 of 5 stars

"Nu veni sa-mi spui ca natura nu este un miracol. Nu veni sa-mi spui ca lumea nu este o aventura. Cel care nu a inteles acest lucru este in pericol sa inteleaga numai in momentul cand aventura este pe punctul de a se termina. Atunci are o ultima sansa de a-si smulge ochelarii de cal, o ultima ocazie de a se freca la ochi de uimire, o ultima posibilitate de a se abandona acestui miracol de la care acum isi ia ramas bun, pentru ca il va parasi." Acesta este punctul in care cartea m-a vrajit, din care nu am mai putut lasa-o din mana. Desi, recunosc, am avut ceva probleme cu redudanta ideilor de la inceputul cartii: atunci cand autorul spunea ca, parafrazez, "nu iti voi povesti despre cutare sau cutare lucru ca nu e important" si apoi urmau pagini intregi despre respectiva idee. Dar abia spre mijlocul/sfarsitul povestirii, iti dai seama ca acele lucruri neimportante fac frumusetea unei minunate povesti de dragoste, a unei nemaipomenite deveniri umane (ma refer la Jan aici), a unei induiosetoare deveniri umane (si aici il am in vedere pe Georg).
"Nimeni nu a varsat vreo lacrima pentru ca va fi decuplat de la internet sau pentru ca va parasi tabla inmultirii, iti iei ramas bun de la lume, de la viata, de la aventura, iti mai iei la revedere de la un grup mic de oameni pe care ii iubesti cu adevarat."
Cartea nu este doar o poveste frumoasa de dragoste, atemporala, ci despre umanitate, despre devenirea persoanei, despre moarte si despre viata, in ultima instanta. Este o carte care ia in discutie atat marile probleme ale existentei noastre, cat si micile placeri si frumuseti, fara de care, existenta ne-ar fi anosta si insipida. Este o oda inchinata vietii si fiecarui ciitor in parte."Pentru mine aceasta lume a fost intotdeauna o lume magica, inca de cand eram mic si mult inainte de a incepe sa urmaresc o fata cu portocale pe strazile orasului Oslo. Am inca senzatia ca am vazut ceea ce nimeni altcineva nu vazuse inca."
Intrebarea esentiala din scrisoarea pe care Georg o primeste de la tatal sau, mort cand copilul abia avea 4 ani, este una de extrema importanta pentru devenirea noastra umana, o alegere existentiala: daca ai fi intrebat de catre existenta vrei sa traiesti, stiind ca traind vei muri, ce alegi: viata sau inexistenta? Este o intrebare marcanta, apoteetica. Din substratul profund, la inceputul cartii, si din cel explicit, ulterior, dezbat intrebari existentiale, filosofice, profunde, marcante pentru fiecare dintre noi. Si citind aceasta carte, avem si noi sansa de a veni cu raspunsul propriu.
Nu pot sa spun cat de mult mi-a placut cartea, lasand in urma sentimentele de redudanta pe care, abia mai tarziu le-am inteles.
Dar asa este si viata, nu? De multe ori intelegem lucrurile in antecedent si de prea putine ori in precedent...

View all my reviews