luni, iunie 15, 2015

Cine il detine pe Dumnezeu?

De cand ne stim ne luptam sa il cuprindem pe Dumnezeu: ba intre granitele uneia sau alteia dintre religii sau curente filosofice, ba in negarea lui atat prin prisma stiintifica cat s prin simpla abnegare a lui Dumnezeu. Toate acestea mi se par astazi atat de banale, de rasuflate si de manufacturate... Dumnezeu exista pur si simplu, dincolo de tot si de toate, neingradit in limitele niciunei religii sau curent filosofic, dincolo de stiinta si de negarea lui. Este prezent in fiecare dintre noi (chiar si atunci cand chiar noi insine nu il recunoastem), este prezent in fiecare rasarit si apus, in fiecare strop de roua, in nemarginirea oceanului si in maretia muntilor.
Dumnezeu este lumina ce ne inconjoara si ne patrunde, El este iubirea de care suntem inconjurati si pe care o transmitem mai departe, este enrgia care ne da viata si ne ajuta sa mergem mai departe pe drumul care ne este calauzit si pe care, in acelasi timp, ni-l faurim.

Stau si ma intreb oare chiar atat de saraci suntem sa nu ne dam seama ca inchistandu-l pe Dumnezeu ii stirbim din maretie? Dumnezeu nu ne apartine. Noi suntem cei care ii apartine, El doar se manifesta in si prin noi.
Stiu...ne intrebam atunci, de ce in toata aceasta maretie a lui, lasa sa se intample nenorocirile cu care suntem confruntati ora de ora, minut de minut? Mi-am pus aceste intrabari de nenumarate ori. Raspunsul sigur nu il am, dar tot ce stiu, ce simt, este ca trufia noastra face ca tot raul sa se raspnadeasca. Tocmai aceasta nerecunoastere (in sinea noastra, a fiecaruia) a lui Dumnezeu, face ca raul sa se raspandeasca. Insa este un punct de plecare si de trezire in acelasi timp: reintorcandu-ne catre El, putem schimba lumea. O putem face mai buna, mai dreapta si mai frumoasa. Mai inocenta. Mai pura. Mai aproape de ceea ce El ne-a daruit.
Nu Dumnezeu strica ordinea, ci omul, prin puterea pe care in marinimia lui, Dumnezeu i-a dat-o.
Putem schimba totul doar prin vointa noastra si prin alegerile pe care le facem. Putem deveni mai buni, mai onesti, mai puri. Putem deveni mai umani. Asta sta in puterea noastra si de noi, de fiecare in parte, depinde totul.
Este, poate, testul la care suntem supusi zi de zi, este ceea ce face diferenta. Ce si cum alegem sa fim?

sâmbătă, mai 30, 2015

Povestea se scrie mai departe. Dupa 7 ani de calatorii, mai aproape sau mai departe, atat in plan interior cat si exterior, geografic sau emotional, povestea isi scrie linistita cursul. Schimbari sunt, cu siguranta. Unele imi inalta sufletul, altele mi-l incarca. Am pierdut oameni dragi, am castigat altii. Este viata insasi cu pierderile si castigurile iminente. Am crescut, am coborat, m-am inaltat si am cazut...
Copila fiind, imi maintesc ca imi placea sa imi cunosc viitorul - ceea ce as fi cunoscut nu mai avea cum sa ma surprinda, cum sa ma inspaimante. E drept ca daca ne gandim la ceea ce inseamna viata, in ultima instanta, ar trebui sa fim inspaimnati tot timpul. Dar nu avem timp de asa ceva, ceea ce ar trebui sa ne bucure nespus. Nu avem timp sa ne gandim la inevitabil in fiecare secunda, si pentru asta sa multumim Creatorului.
Dar, sa ne luam timp zilnic sa ne gandim la ceea ce avem: oamenii de langa noi, profesiile, materialul. Sa multumim in fiecare zi pentru fiecare arama de fericire pe acre o avem in viata, pentru fiecare clipa care ne umple sufletul de bucurie, pentru fiecare implinire. Pentru fiecare zi in care mai putem admira cerul cu soarele si luna, pentru fiecare val al marii pe care il putem auzi cum se sparge de malurile vietii. Sa multumim Creatorului pentru ca suntem aici, alaturi de noi insne si de cei dragi noua! Sa multumim pentru ca mai avem cel putin inca o sansa sa devenim asa cum ne dorim. Sa multumim pentru ca mai putem spune "mi-e dor de tine", sau "te iubesc", sau "nu ma uita", sau "iarta-ma", sau aorice altceva dorim sa spunem...
Stiu, imi puteti spune ca sunt oameni nefericiti pe lumea asta, mi-o spun singura in fiecare zi, si totusi, cand stau si ma gandesc, cand intalnesc oameni care au trecut prin situatii prin care mi-e greu sau imposibil sa ma gandesc ca as putea trece, realizez ca totusi acestia multumesc si sunt recunoscatori pentruu ceea ce au si, in utima instanta, pentru ca sunt in viata. Oamenii care trec prin nefericiri mari, pretuiesc viata. Am invatat de la ei sa pretuiesc faptul ca traiesc. Am invatat de la albine si de la fluturi sa ma bcuur de flori. Am invatat de la pescarusi sa ma bucur de mare. Iar de la mare am invatat sa ma bucur de tumultul vietii. Am invatat de la pustiu sa ma bucur de linistea care ma impresoara in anumite momente ale vietii. Am invatat de la copiii mei sa redevin copil, sa sar, sa cand, sa rad cat ma tine gura si sufletul. Si ma tine!

Pe curand!

Acasa

marți, mai 27, 2014

Paine (Khobz)



Painicile acestea sunt specifice Marocului - atat prin forma cat si prin ingredientele folosite:

3 castroane faina alba
1 castron faina special (faina de gris)
1/2 castron faiana de tarate
sare
apa calda
1 lingurita drojdie uscata (sau drojdie proaspata cat o nuca mica)

Se cern fainile si se amesteca cu putina sare si cu drojdia uscata, apoi se toarna apa, pana se face un aluat elastic si destul de moale. Se lasa la dospit.
Se rupe o bucata din aluatul crescut, se da forma rotunda (cu mana) si se pune iar la crescut. In felul acesta se formeaza toate painicile (care pot fi mai mari sau mai mici in fucntie de preferinte). Dupa ce sunt crescute, se dau la cuptor (intepandu-se cu furculita din loc in loc).


Pofta mare!

marți, octombrie 22, 2013

Bomboane Brigadeiro

Delicioase si usor de facut...ce ne putem dori mai mult de atat?! Si ca sa nu lungesc vorba avem nevoie de:

1 cutie de lapte condensat
4 linguri de cacao
2 linguri de unt (pline)
decor (in cazul meu vermiceli colorate si cioclata alba rasa)

Se topeste untul, se adauga laptele condensat. cand s-a incalzit, se adauga cacao si se amesteca cu un tel, pana cand compozitia se ingroasa. Cand s-a intarit compozitia, se da la race, se lasa sa se raceasca.Se scoate din frigider, se fac bilute de marimea dorita,s e dau prin decorul ales si...asta este tot!

Pofta buna!

Sursa de inspiratie: http://www.jamilacuisine.ro/bomboane-brigadeiro-reteta-video/


sâmbătă, octombrie 12, 2013

Sfanj si m'sman

De muuult nu am mai dat pe aici...Sper insa ca de acum inainte sa fiu ceva mai vrednica in ceea ce priveste blog -ul (al meu si al altora...). Astazi am facut sfanj (gogosi marocane nedulci, si pentru asta multumesc www.jamilacouisine.ro) si m'sman.



Sfanj:
Ingrediente:
faina - 250 gr
drojdie proaspata - cat o nuca mica (in site-ul jamilacouisine.ro este folosita drojdie uscata)
apa calduta - o cana mai mare (poate intra mai mult sau mai putin, in fucntie de faina)
putina sare si putin zahar

Am cernut faina, am pus in mijloc celelalte ingrediente (in afara de apa) si am inceput sa torn apa putin cate putin pana s-a incorporat bine drojdia. Apoi am turnat apa, pana iese un aluat moale (curge din mana, insa nu apa) apoi prin framantare capata elastcitate. (Pe site-ul jamilacouisine vedeti cum arata aluatul). L-am lasat la crescut, acoperit cu un prosop. Cand s-a dublat, am inceput sa formez gogosile si le-am prajit in baie de ulei.





Si acum vad ca nu am postat niciodata, dar niciodata reteta de m'sman. Tin sa mentionez ca este foarte important ca aluatul sa fie lucrat foarte bine.

Ingrediente:
o masura (indiferent de care aveti, fie ca e un bol fie ca e jumatate de kg sau kilogramul intreg...) de semolina fina
2 masuri de faina
*** daca aveti faian de grau integrala, poate fi asa: 1 masura faina, 2 masuri de faina integrala

apa calda cat cuprinde (pana avem un aluat elastic)
ulei - se unge aluatul cu putin ulei cand se lasa la crescut
1 praf de copt
un praf de sare
1 lingurita de zahar
un amestec de unt topit cu ulei - de care ne ajutam cand formam m'sman.

Intr-un castron mare se pune faina (cernuta) si se amesteca cu semolina. Se adauga sarea si zaharu si praful de copt si se amesteca usor. Se incepe formarea aluatului, turnand apa putin cate putin. Aluatul trebuie sa fie moale si elastic. Cand este gata aluatul, se unge pe deasupra cu putin ulei, se acopera cu un prosop si se lasa 30'.

In acest timp se topeste untul+uleiul.

Se iau bucatele din aluat si se formeaza mingii cat o mandarina. Fiecare mingie se unge la randul ei cu putin ulei, se pune pe o tava (si aceasta unsa cu ulei) si se acopera. Cad terminam de facut toate mingiile, se ia incepand cu prima si se incepe modelalrea ei, ajutanadu-ne de amestecul de unt+ulei. Se pasa a mingea si se formeaza (cu mana, apasand mereu) un cerc foarte subtire.* Cand cercul este mare si subtire (transparent) se aduce partea de sus pana la mijlocul cercului. cea de jos se aduce peste cea de sus (rezulta ca o clatita). Partea stanga se aduce la mijloc, iar peste ea se aduce partea dreapta. Avem astfel un patrat.
Acesta se aduce iar pe tava de unde a fot luata mingea de aluat. Se continua astfel cu toate mingiile.

Se ia primul patrat si ajutandu-ne de acelasi amestec de unt+ulei, marim patratul pana devine dstul de subtire. Se pune la foc, in tigaie si se intoarce pe fiecare parte, pana se coace.

* - daca se vor umplute, umplutura se pune in acest moment in mijlocul centrului si apoi procesul este acelasi. La cele umplute, cand se vor pune la foc, se vor lasa un pic mai groase ca sa nu se rupa aluatul. se pot umple cu diverse. Eu am facut cu mar ras+banana+scortisoara+zahar+esenta de rom, calite un unt.