sâmbătă, mai 15, 2010

... (Scarile levantului)

" "De la ultima noastra intalnire am tot chibzuit si acum stiu fara nicio urma de indoiala ca sunt indragostit de tine. Esti femeia vietii mele, acum si pentru totdeauna. Te iubesc cu tot sufletul cand esti aici si te iubesc cand nu esti. Daca nu simti acelasi lucru, n-am sa staruiesc, e vorba de un sentiment cat se poate de puternic si de fulgerator, trebuie sa te copleseasca, nu-i doar o inclinatie pe care s-o dobandesti cu timpul. Prin urmare, daca nu-l traiesti, peste un minut o sa schimbam vorba si n-am sa te mai plictisesc in veci. Dar daca, din intamplare, simti si tu ceea ce simt eu, atunci voi fi cel mai fericit om din lume si te voi intreba: Clara, vrei sa fii sotia mea? Te voi iubi pana la moarte..."
...
"Da."
A spus "da".
Era cel mai frumos si mai simplu raspuns, dar si cel la care ma asteptam cel mai putin.
...
Am privit-o naucit, temator.
Era adevaratul "da", cel mai curat "da". Spus cu ochii in lacrimi si cu un suras de femeie iubita." - Amin Maalouf, Scarile levantului, Ed. Polirom, 2006, p.128-129

Niciun comentariu: