Ma tot intreb ce este, si ce va fi...mi-e dor de glasul tau, mi-e dor de rasul tau...mi-e dor sa simt viata prin tine! Mi-ar fi placut sa imi cunosti copilul, sa il tii in brate, sa te joci si cu el de-a "leul paraleul" :)...Sa il trantesti si pe el pe pat si sa il gadili pana te implora sa il lasi si apoi, cand l-ai lasat, sa te roage sa il mai gadili...
Mi-e dor de tine, de vorba ta... mi-e dor de felul tau de a ma intelege...mi-e dor de mine in preajma ta. Mi-e dor de cafeaua noastra bauta la partide neintrerupte de table...
Mi-e dor de glumele tale...mi-e dor de tine printre noi si ma intreb cum si unde am fi fost oare astazi daca trecutul ar fi fost cu totul altfl si tu ai fi inca printre noi?
2 comentarii:
M-ai facut sa plang regasind in randurile tale acelasi dor pe care-l simt si eu de atatia ani si care este mult mai acut de cand sunt mamica. Oare daca ne-am gandi in acelasi timp, noi sufletele cu dor de tata, de mama,.., ar fi o sansa sa ne mai simtim o secunda macar ca atunci cand le simteam prezenta, ne-am mai simti o secunda intregi? Ar trebui sa facem o "ora a dorului", cine stie?!
Mi-e dor de tine!
Ralu, imi pare rau ca te-am facut sa plangi...sau poate ca amintirea a fost placut totusi sau poate starea sau poate intrevederea a ceea ce ar fi putut fi...
Te pup cu mult drag!
Trimiteți un comentariu