poveste despre ploaie

Este cald! Nu! Nu ma plang, desi tare mi-ar placea sa am cui ma plange... Doar spun un fapt ce este realitatea acestor zile putin spus calduroase. Putin spus ca de cuptor... Este atat de cald incat imaginatia imi joaca feste, incat corpul este obligat sa dormiteze pentru a-si salva putinul de energie de care mai este capabil.
Mereu mi-am dorit soare, mereu mi-am dorit ploaie! Azi am avut parte de amandoua, ploaia desi foarte timida, cativa stropi mari, frumosi, revigoranti si tunatori...Mai mult a durat parfumul ploii decat ploaia.
Ador parfumul ploii de vara, il ador atat incat m-as imbraca in el. Mi-as face mantie sa imi acopere trupul, mi-as face scut din el impotriva dogorii soarelui. As face un parfum cu mirosul ploii de vara, atunci cand as trece sa inviorez o lume intreaga. As aduce in casa mea zilnic aceste miros sa imi improspateze zilnic clipele vietii.  As canta despre el ca o lume intreaga sa ii descopere farmecul!
M-as face parfumul ploii de vara si as exista alaturi de plaoie o eternitate!