Azi ma simt trista, deprimata si ... inecata in oceanul vietii. Nu este grav, cu cat scriu cuvintele cu atat parca nu mi se mai pare atat de tragica situatia mea. Scriu doar ca sa ma descarc, doar ca sa ma golesc de acest gol greu care imi apasa sufletul. Nu, nu s-a intamplat nimci neobisnuit sau rau si poate ca doar lipsa de intamplare este cea care ma apasa in acest moment. Sau poate gandurile la viitorul care acum imi apare atat de necunoscut, si cum frica mea de necunoscut este atat de mare si de grea...inevitabilul este prezent.
Ieri m-am apucat sa recitesc o carte draga, Samarkand, scrisa de Amin Maalouf. Imi place mult acest autor pe care l-am descoperit, intamplator sau poate nu, acum cativa ani... Mi-a intrat la suflet imediat, stilul lui si cartile lui. Imi place ca scrie despre situatii din viata reala, transpuse in stilul literar. Imi place ca a facut, macar o parte a istoriei, sa imi intre in suflet.
Ma regasesc in multe dintre pasajele lui, iar in altele, tot multe, mi-ar placea sa ma aflu la un moment dat...
Revenind insa la starea mea actuala - care vad ca este aproape disparuta complet! -, ma intreb "De ce totusi aceste trairi? De ce aceasta greutate?". E drept ca sunt multe care nu as vrea sa fie si multe, mult mai multe care as vrea sa fie. Insa nimic din ceea ce este esential vietii mele nu lipseste si nimic cu adevarat major nu ma impovareaza... Ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am si traiesc si in schimb ii sunt nerecunoscatoare prin starile mele...

*** A trecut totusi starea, pacea se instaleaza incet incet. Am vazut iarba din gradina care a crescut frumos, sper sa creasca si sa se inmulteasca si mai frumos, cu toate ca natura (pamantul poate si lipsa de soare - da e lipsa de soare in gridna, nu si de caldura insa...) ii este potrivnica. Mi-am revazut sufletul linistit si asta ma ajuta. Il simt pe Dumnezeu aproape acum si asta imi da cea mai mare putere!
Gandurile exista, nu le pot alunga si nu vreau sa le alung. Vreau sa le simt, vreau sa le imbogatesc frumos, vreau sa le asociez starilor si trairilor frumoase, atunci cand este posibil. Si cand nu, vreau sa le permit existenta, atat.