Am inceput sa citesc aceasta carte, gandindu-ma ca am sa regasesc intre paginile ei, o frumoasa poveste de dragoste. Mare mi-a fost surpriza sa aflu ca nu era, nici macar pe departe, ceea ce mie imi sugerase titlul.
A doua surpriza a fost sa aflu ca romanul a fost scris prin anii '80 si ca multe aspecte, daca nu le traim literal, macar au accente asemanatoare cu aromele cartii.
Am trait intr-o totala stare de angoasa, am vrut sa o las neterminata, dar asa cum raul pur fascineaza si captiveaza, asa m-a prins in mrejele ei "Povestea cameristei".
Actiunea se petrece pe teritoriul Statelor Unite, al carui nou nume este Galaad, un stat militarizat, totalitarist si inchistat, un stat in care oamenii sunt dezumanizati: simple carcase ce indeplinesc anumite roluri, pe care, doar rar, au ocazia sa si le aleaga (si atunci aleg doar raul cel mai mic).
Mici pauze de respiro ni se permit atunci cand protagonista isi aduce aminte de viata ei de dinaintea instaurarii regimului totalitarist, momente care ne sunt crunt sfaramate de catre protagonista insasi. Micile fulgere de memorie si emotie sunt brutal indepartate: nu fac parte din prezent si sunt riscante. Prezentul este existenta pur si simplu, nu traire.
Galaad este un stat in care fiecare isi are rolul bine scris si in care, doar mai marii statului au o oarecare libertate de incalcare (minimala) a legilor. Prin faptul ca anumitor persoane li se ofera o anumita putere si un fel de libertate, dictatura este instalata si merge ca "pe roate".
Cel mai mult m-a intristat si chinuit de-a dreptul depersonalizarea umana.
Sfarsitul mi-a lasat, totusi, o urma de speranta...
Cartea este destul de incarcata negativ, dar sunt multe idei dezbatute aici: libertatea personala, democratia, toleranta, empatia, incredera, precum si multa politica, imbracata in haine de diverse culori. Va las pe voi, cei curiosi, sa descoperiti tainele cartii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu