joi, noiembrie 23, 2017

Tamaduitorul

Intr-un Helsinki apocaliptic, cu doua zile inaintea Craciunului, sotia lui Tapani dispare. Disperarea il cuprinde aproape instantaneu, intrucat relatia dintre cei doi este plina de iubire si respect si imbogatita cu multa comunicare. Pentru ca de 24 de ore nu stie nimic despre ea, este sigur ca ceva rau i s-a intamplat. Ne plimbam impreuna cu el intr-un oras ajuns la limita puterilor si resurselor (cei bogati fug in nord, incercand sa scape de sfarsitul lumii).
Fara sa aiba ajutorul concret al politiei (politia din acel timp fiind depasita de numarul mare de nelegiuiri), dar atragandu-l de partea sa pe seful politiei, fara ajutorul prietenilor (majoritatea fiind deja plecati, iar ceilalti aflandu-se pe picior de plecare), reia firul evenimentor zilei disparitiei Johannei, incepand cu ultima convorbire telefonica avuta. Astfel reuseste sa inteleaga ca disparitia ei poate fi, intr-un fel, legata de existenta Tamaduitorului: un nume care nu este ceea ce pare. Tamaduitorul omoara oamenii bogati si influenti (impreuna cu familiile lor), oamenii care, intr-un fel sau altul sunt raspunzatori prin egocentrismul, indiferenta, cruzimea, nepasarea lor de conditiile climaterice si de mediu prezente.
Traim alaturi de Tapani, atat o poveste frumoasa de dragoste (pe care va las sa o descoperiti singuri), cat si suspansul nascut pe drumul urmat in vederea gasirii sotiei.
De asemenea, ne punem intrebari asupra vietii pe care o ducem, asupra felului in care decidem sa ne comportam social si moral.
Cartea este scrisa intr-un mod alert, dar si bland (cand se povesteste relatia dintre Tapani si sotie), cuprinde intrebari existentiale majore (pe care cred ca ar trebui sa ni le punem cu totii), in cateva cuvinte, este o carte pe care o recomand, surprinzandu-ma atat prin titlul ales, cat si prin actiunea ei.

Niciun comentariu: