Poate...aici oricum aerul este rece, apa este involburata si de obicei cristalina (numai ca in ultima saptamana a plouat zilnic si pentru ca apa vine din munte, a adunat si ceva nisip in drumul ei). Poate ca rasuflarea imi este captata de verdele care troneaza in acest parc, sau poate de lumea aflata aici la o portie de racoare binevenita, sau poate ca...de linsitea care in ciuda zarvei oamenilor si a pasarilor isi face simtita prezenta neindoielnic. Sau poate ca toate acestea si altele inca, ma fac sa uit cumva de mine si sa ma reintorc la mine, ma fac sa uit de lume si sa ma deschid lumii...
Am facut cateva poze si pentru ca prin parc in aceasta zi a hotarat si Linda sa isi petreaca dupa-amiaza, am zis sa o pozez din departare. Zis si facut :) (nu stiam pe atunci ca numele ei este Linda).
Am zis ca totusi mi-ar placea sa ma apropii mai tare de ea: desi se poate citi foarte clar pe fata mea ca imi era frica de ea. Deh, Linda, ca orice alta maimutica zvapaiata, poate in orice moment sa mi se suie in cap si sa imi strice freza :), sau sa ma muste de un deget, sau sa ma zgarie...sau cine stie cate mai poate face Linda :)
Spre norocul meu Linda a fost foarte draguta, desi a chitait tot timpul cat s-a aflat in posesia mea, sau mai bine zis, cat eu m-am aflat in posesia ei :)Ne-am asezat pe banca (eu si cu Rachid, iar Linda a ramas impreuna cu stapanul ei sa vanda mai departe seminte si ate chestii marunte destinate plimbaretilor) si am mancat niste seminte in timp ce lasam ca particica aceasta de natura sa ne inunde fiintele.
Dupa acest repaos, ne-am ridicat, am mers mai departe prin parc pana cand am hotarat sa poposim pe o terasa...
...unde a inceput incet incet sa ploua. Pe drumul spre casa am fost acompaniati de un torent de ploaie, de tunete involburate si de fulgere nestavilite. Natura se dezlantuia si acum dupa o zi torida si innecacioasa...Aerul ne intra in plamani proaspat, umed si racoros, trezindu-ne la viata la ora 10 seara :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu