pe aripi de liniste (Cascada Ouzoud)

Tot la Ouzoud (despre care am mai povestit) ne plimbam si de asta data cu puterea imaginatiei noastre si ajutati cat de cat de pozele (mai mult sau mai putin reusite) pe care m-am gandit sa le atasez; si despre care am hotarat sa nu spun multe, caci, zic eu, ele va vor inspira mult mai mult decat umilul meu vocabular si neinsemnatul meu har in ale povestilor.

Asa ca sa incepem prin a asculta melodioasele ropote de apa alergand in suvoaie catre insetatul pamant...prin a asculta natura si a privi linistea...a face legatura dintre noi si acest coltisor mirific si a ne lasa purtati pe valurile linistii catre...(aici fiecare avem puteri si posibilitati nelimitate, deci sa le exploram cat mai cu sete si incredere)

Acum ca fiecare ne-am incarcat cu ceva energie (sper din tot sufletul ca fiecare a fost in coltisorul acela personal si a gustat din seva dadatoare de viata) sa incercam sa descoperim mai departe locsoare secrete de buna-dispozitie si incantare. Asa ca propun sa admiram, sau sa analizam, sau sa reflectam (si putem continua cu o multime de alte actiuni fiecare dupa fel si asemanare) maimuticile in mediul lor natural. Sunt de diverse marimi si au diverse statute si roluri sociale (copii, mame si tatici :) si fiecare cu rolul sau, la fel ca noi oamenii).

Sunt destul de invatate cu oamenii si au atata incredere in noi cat sa se apropie sa ia painea oferita, dar nu la o distanta mai mica decat cea mai mica distanta de la care sa poata fugi in eventualitatea unui pericol. Adica, cu alte cuvinte, nu ne ofera atata incredere incat sa vina langa noi, nici chiar daca mor de nerabdarea de a intra in posesia bucatii de paine. (cred ca spune cate ceva despre ele, cat mai ales despre noi si eu cred ca ele nu gresesc foarte mult cand ne acorda increderea, dar cu masura)