vineri, ianuarie 22, 2010

din nou acasa...


Acasa!...cat de dulce este acest cuvant! cata liniste si cata iubire emana din el! Sunt doua saptamani si cateva zile de cand am revenit din...calatorii. Si am zis ca nu mai vreau, nu mai vreau sa mai plec, nu mai vreau sa fiu departe...
Imi place sa calatoresc, insa am cateva motive bine intemeiate pentru care am zis nu mai vreau, desi stiu ca acest "nu mai vreau" se va estompa cu timpul si va fi inlocuit de "vreau", de "mi-e dor"... Cateva dintre aceste motive: la plecare am avut ceva probleme... Apoi, au mai fost unele "incercari" pe parcursul sederii: probleme de sanatate (ale bunicii), plecat in tara impreuna cu mama, stat in aeroportul Luton peste 7 ore, fara o apa, o cafea, sau macar o informatie reala, nervi, stres si toate cele...ajuns in tara, avion intarziat ore intregi, zapada, solicitari de cazare de ultim moment, circulatie in deriva...ajuns acasa, tras sufletul doua zile, dupa care alergat rezolvat probleme... Si le-am rezolvat, insa...a insemnat sperante in desert, sarbatori fara sarbatoare...regrete si durere... Au trecut...
Am revenit acasa, insa tot cu peripetii: aterizat pe aeroportul din Agadir (deoarece pe cel din Marrakech nu am putut ateriza datorita cetii), de acolo transportati cu autocare spre Marrakech, 3.30 ore (caldura, peste 25 de grade si eu cu cizme imblanite...deh, veneam de la zapada...)...ajuns la Marrakech, intalnit cu Rachid...luat autobuz catre casa... Nu mai este mult, mai sunt doar aproximativ 120 de km si ajungem...insa, ce sa-i faci?!? Autobuzul a cedat...este deja 8 seara, eu sunt cu nervii la maxim, imi vine sa rad si sa plang, sa injur si sa cedez...nu am facut nimic din toate astea, poate si pentru ca eram cu Rachid si ma simteam deja acasa... Pe la 8.30 a oprit un alt autobuz, ne-a dus in Beni Mellal, de acolo am luat un taxi si am ajuns in sfarsit...ACASA!
Franta, moarta, insa in acelasi timp exaltata si linistita. Eram acasa! Gata! (si ca sa nu mai zic, ca a doua zi am primit urmatoarea instiintare de la sora mea: bine ca ai plecat ca de azi iar nu mai decoleaza avioanele de aici; este zapada in toata regula!).
Acasa, aici sunt acasa! Aici este casa mea, aici sunt EU!
Va pup!

...am uitat sa mentionez: acum imi doresc mai tare sa vizitez Agadir :)

2 comentarii:

SineU spunea...

Pai... "Casa ta este acolo unde este sotul tau" zicea un clasic in viata. Si asa este!
Te pupic!

calatorprinlume spunea...

Adevarat si asta :)

Pup mult de tot!