Am plecat cu sufletul indoit: pe de o parte abia asteptam sa plec, sa imi revad sora si mama, sa fiu impreuna cu familia in care am facut cunostinta cu tot ceea ce inseamna viata; pe de alta parte, sufletul mi se ciopartea cu fiecare pas facut inspre aeroport, cu fiecare secunda care trecea pana la decolare, caci imi lasam acasa familia pe care am ales sa o intemeiez si impreuna cu care vreau sa raman pana la sfarsitul vietii.
Am ajuns si la aeroport...cerul Marrakech-ului era limpede ca oglinda unui lac in zilele inghetate de ger (deci, asta inseamna ca zborul nu se va mai anula ca alta data, din cauza conditiilor meteo nefavorabile)... Am ajuns si la locul de lasare al bagajelor, o fata draguta m-a lasat sa trec cu 1 kg si ceva fara sa platesc cei cativa euro pe kg in plus...insa, surpiza a aparut ulterior, cand ma anunta ca mi se opreste pasaportul si biletul pana cand politia imi va controla bagajul. Intreb daca este o problema si, cu parere de rau evidenta, si cu o oarecare jena, aceeasi fata draguta imi spune ca politia verifica toate bagajele romanilor. Intreb din nou care este problema si imi raspunde ca nu stie de ce, si ca este o treaba a politiei, nicidecum a companiei aeriene.
Ma podidesc lacrimile (nu ca as avea ceva de ascuns, ci pentru ca m-am simtit umilita si jignita), ma inec, am un nod in gat care ma opreste sa mai aud, sa mai vad si sa mai simt...
Merg la locul indicat de catre respectiva fata, si astept aparitia politiei, care imi ia toate datele si ma roaga sa imi desfac bagajul. Ma supun si intreb: care este motivul pentru care beneficiez de acest tratament. Si politistul, usor jenat si el, ma anunta ca de cateva saptamani a fost descoperita o retea de traficanti...romani...
Si ochii mi s-au umplut de lacrimi, vederea mi s-a innegrit, sangele mi s-a scurs in podea...rusine, jena, dezgust, pamantul nu se crapa odata sa ma inghita!!! De ce Doamne? De ce m-am nascut romanca, de ce altii s-au nascut romani? De ce trebuie sa ne facem de ras peste tot pe unde ajungem? Am fost scutita de multa jena datorita lacrimilor si faptului ca politistii au vazut ca sufar intr-adevar, si-au cerut scuze ca m-au pus in situatia respectiva, insa ei trebuie (si sunt de acord) sa isi faca datoria. Insa eu ma intreb, de ce nu isi cer scuze cei care ne fac tara si natia de ras peste tot in lume, de ce ii mai cheama romani, de ce li se permite sa ne aduca un prost renume tuturor? De ce trebuie sa fiu eu (si altii ca mine) umilita pentru ca unii romani?!? sunt de cea mai joasa calitate umana? De ce nu se iau masuri contra unor astfel de persoane, care atenteaza, mai mult sau mai putin direct, la fiecare dintre noi, romanii??? Un gust amar inca imi persista in gura...oare cand va disparea?
...si doar cu cateva luni in urma, romanii erau primiti acolo cu bratele deschise si li se ura (inclusiv de catre politie) o revenire si mai placuta in Maroc.
Morala?...tare as vrea sa o cunosc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu