sâmbătă, octombrie 10, 2009

1001 vise in marrakech

Cand m-am hotarat sa scriu in acest blog am vrut sa astern cateva amintiri ale primei mele calatorii in Marrakech, insa am amanat acest subiect pana cand am simtit ca ii vine timpul. Si iata ca ma simt manata sa scriu despre fascinatia acestui oras...Acum aproape 5 ani am poposit pentru o singura zi in Marrakech si am facut cunostinta cu valtoarea si culoarea, cu mirosul si cu sunetul, cu gustul si cu atingerea acelui oras. Niciodata nu am putut uita sentimentele care ma invadau necontenit si care ma faceau sa ma ridic ceva mai sus de fiecare data din propria-mi persoana, pentru a putea cuprinde bogatia vietii de acolo.
Tin minte si acum, fata unui batran care canta la un fel de lauta in piata Jemaa El-Fna (piata mare din Marrakech) si caruia i-am cerut permisiunea de a-l "imortaliza" alaturi de mine intr-o poza. Cat de simpla si de inaltatoare mi se parea lumina care ii radia pe fata plina de riduri si batuta de soare, cata liniste si pace; cata asezare mi-a inspirat de atunci inainte amintirea acelei fete batrane care trecuta, cu siguranta, prin multe incercari ale vietii, asternea o dulce impacare cu toate.
Intotdeauna am putut sa imi reamintesc cu o siguranta dureroasa mirosul condimentelor, culorile pietei, sunetele care te intampina la fiecare pas, fara insa sa te acapareze si sa te istoveasca.De atunci am mai ajuns acolo, si negresit, in acel souk (=piata, bazar) in care am impresia ca orice si-ar dori oricine ar putea capata :). Ultima data am fost acum cateva zile, impreuna cu Alina, care a ramas coplesita de atata viu, de simfonia culorilor si de briza sunetelor. Recunosc ca si eu, de fiecare data cand ajung acolo, incerc aceleasi sentimente, iar si iar, de parca ma aflu in acel loc pentru prima data.Cata bogatie imi aduce in suflet acel oras! Cata dragoste de viata, cata inaltare si cata armonie, cata impacare cu mine si cu tot ceea ce ma incojoara! Ma simt coplesita de el, insa aceasta copleseala nu ma coboara, cum m-as astepta de la un prea mult, ci ma inalta de fiecare data.
Sunt fascinata de felul in care se transforma Piata la venitul serii: cum imblanzitorii de serpi, de maimute, cantaretii ambulanti si altii sunt impinsi din centrul pietii in care se intind, parca cat ai bate din palme, mese uriase si bancute la care imediat oamenii locului sau vizitatorii se aseaza pentru a savura din mancarurile aduse pentru a satisface aproape orice pofta. Sarac si bogat, turist si localnic, se aseaza unii langa altii si mananca impreuna. Vanzatorii te cheama neincetat sa te asezi la mesele lor, si daca doresti ceva ce ei nu au in menu, aceasta nu este catusi de putin o problema, pentru ca unul dintre ceilalti vanzatori are cu siguranta si ei iti pot aduce. Aici am impresia ca nu exista concurenta intre vanzatori (desi cu siguranta exista) insa clientul este mult mai important decat concurenta si toti, impreuna, conlucreaza pentru satisfacerea clientului.Acelasi lucru se intampla si in magazinele souk-ului in care intri pentru a-ti satisface pura curiozitate cu privire la design-ul unui astfel de loc, sau pentru a te intoarce acasa plin de lucruri frumoase, lucrate manual, sau cu cateva amintiri ale acestei calatorii intr-o lume altfel decat o poti intalni in celelate parti ale lumii.De fiecare data imi place sa admir vanzatorii de suc de portocale, proaspat stors in fata ta, cu care iti satisfaci dorintele papilelor gustative nerabdatoare sa fie atinse de racoare si aroma portocalelor cu gust de poveste.Orasul nou din Marrakech (nu stiu daca am spus vreodata, insa in Maroc, feicare oras este impartit in orasul vechi, care te intampina asa cum te-ar fi intampinat poate atunci cand a fost construit, cu stradute mici, inguste, in general pietruite, inconjurat de zidul de aparare, si orasul nou, cu strazi mari si late, cu vegetatie luxurianta, cu multe parcuri si cu o alura ceva mai moderna, insa intr-un spirit pur marocan) este imbracat de bulevarde late, marginite de palmieri si de arbusti in floare, este luminat la fiecare pas si te imbie sa il descoperi. Insa oamenii sunt la fel si in medina veche si in cea noua, aceiasi oameni cu acelasi dar de a te face sa te simti bine in orasul lor: primitori si dornici sa te ajute cu tot ce pot.Imi place acest oras, ma imbie si ma fascineaza de fiecare data si mi se infatiseaza mereu cu o alta haina, schimbandu-si infatisarea, insa nu si esenta. Intotdeauna este ceva nou acolo si ceva profund familiar.

Niciun comentariu: