sâmbătă, martie 03, 2018

Ildefonso Falcones - Mana Fatimei

In primul rand incep prin a spune ca in ultimii ani, scriitori spanioli mi-au cucerit inima. Povesti scoase din 1001 de nopti, in care se amesteca istoria, pasiunea, scretele, si multe alte ingrediente care te fac sa nu lasi cartea din mana. Ildefonso Falcones este unul dintre acestia.
Cartea de fata este un roman extraordinar de bine documentat, prezentand in detaliu istoria moriscilor (crestini noi sau musulmani convertiti cu forta) din a doua jumatate a secolului al 16-lea. Naratiunea debuteaza in anul 1568 si incepe in Alpujarras Granda, o regiune din Andaluzia, unde maurii sunt in continuu surghiuniti de vechii crestini, motiv pentru care acestia, intr-un final, se ridica la lupta impotriva celor din urma. Personajul principal, Hernando Ruiz, este fiul "bastard" al unei fete musulmane si al unui preot catolic. Respins de propria comunitate si, ocazional, chiar de propria familie, el trece printr-un razboi civil, devine caligraf, ingrijitor de cai, translator, tradator, jucator de jocuri de noroc, spion, ajunge in nivelurile superioare ale societatii spaniole, pentru ca apoi sa fie dat afara printr-un decret regal, din cauza prerogativelor sale incerte. Datorita mostenirii sale duble, crestine si musulmane, devine convins ca poate juca un rol insemnat in reconcilierea celor doua religii, el osciland intre cele doua religii pe parcursul cartii.
Carteane vorbeste despre xenofobie, lupta pentru putere si intoleranta relogioasa, in acelasi timp in care ne canta dragostea dintre tanarul maur si frumoasa Fatima, cea cu ochiii negri, care va fi iubirea vietii lui.
Acuratetea istorica face din Mana Fatimei un roman epic de exceptie: descrierile peisagistice, profanarea Moscheii din Cordoba si vechiul cartier arabesc, fascineaza cititorul.
In concluzie, este o carte excelenta ce cred ca trebuie citita, din care aflam multe despre o perioada extrem de dificila prin care au trecut locuitorii Spaniei in secolul al 16-lea. Este o carte care te urmareste in timp si pe care, cred ca o poti reciti, neavand vreodata impresia ca te poti plictisi. Trebuie spus, totusi, ca episoadele in care cruzimea umana iese la suprafata, sunt extrem de bine detaliate, astfel incat, eu, una, m-am confruntat cu sentimente de durere, neputinta, anxietate, disperare, revolta.

Niciun comentariu: